Clubul Colectiv - îndemn la rugăciune

Știu că o bună parte dintre voi sunteți în stare de șoc după ce ați auzit că într-un club din Capitală a avut loc un incendiu, toate astea ducând la 27 de morți și aproximativ 150 de răniți. Este un lucru groazic, fapt pentru care nu vreau să comentez prea multe lucruri. Nu vroiam să vorbesc despre această tragedie, dar vreau să îți spun ceva în legătură cu evenimentul de astă noapte.

Îmi pare rău pentru acei tineri. Ei au vrut să se distreze. Probabil erau studenți ce după o săptămână grea vroiau să asculte o trupă de muzică, poate erau tineri ce sărbătoreau un eveniment plăcut din viața lor, Dumnezeu știe.

Dar degeaba comentăm pe Facebook, urlăm, facem tam-tam. Toată lumea știe. De ce continuăm să ne plângem? Am văzut persoane care și-au schimbat pozele de profil și de copertă în doliu, multe dintre ele arătându-și compasiunea pentru victime. Frumos, dar nu ajută pe nimeni. Ba mai mult, ați început să vorbiți despre patriarh, despre spitale, despre catedrale (By the way, principalul scop al Bisericii este mântuirea, nu filantropia).

Știi ce trebuie să faci? Acum, ar trebui să mergem să aprindem o lumânare și să ne rugăm pentru sufletele lor. Ar trebui să ne rugăm pentru ei. Faceți mâine un efort, și participați la slujbele Bisericii, și rugați-vă neîncetat. Aprindeți o candelă și gândiți-vă la ce s-a putut întâmpla astă seară.

Vă rog să mă credeți, lumea ar aprecia mai mult o persoană care se roagă și se gândește în tăcere la sufletele lor decât să caute vinovați, care, vezi Doamne, ei sunt de vină că nu știu ce, nu știu cum. Să lăsăm asta pe seama autorităților.

Rugăciunile îndreptate pentru sufletele lor sunt mult mai importante decât mii de postări și comentarii idioate, ce apar în mediul on-line. 

Victimile și familiile lor au nevoie de sprijin spiritual, material, nu pseudo-moral.

Cântec de dor și frângere de inimă

O zi caldă, însorită, plină de mișcare. Apatică, rece și nostalgică pentru mine. Așa mi-a cântat conștiința astăzi, pe drum spre casă. Dor nețărmuit mă cuprinde și nu am ajutor. Mă cuprinde un mare foc și nu am astâmpăr. Genial! Mereu l-am iubit pe Antonie Pantaleon, un geniu al muzicii fanariote. 

Mereu am îndrăgit muzica de mahala, ce îmi înduioșa sufletul cuprins de necaz. Efectiv, te scoate din permanența suferindă și te introduce în lumea boierimii bune. Dorule, până când să te mai laud? Deși sunt îndrăgostit de tine, parcă te urăsc. Îmi ești drag, dar nu îmi ajunge.

Te rog, nu te împotrivi! Rog a te milostivi, dorule! Și tot el nu mă lasă în pace. Mă frământă, mă sfâșie. Oh, ce pot să fac? Dorule, ești un substitut! Nu ești ceea ce caut. Iubirea inimii mele e plecată iar tu o înlocuiești! Dragoste, întoarce-te acasă...

Degeaba doftorii stau și mă văd, dacă cuconița mea nu-i. Leliță iubită, te aștept.

Visul unei nopți de toamnă

Era firesc să se întâmple acest lucru...

...deși simt că am o problemă cu mine însumi. Mereu m-a fascinat acest anotimp rece și bogat în culoare. Mereu am avut de iubit ceva atunci. Mă simțeam stăpân peste mine, un alt ”eu”. Și mi-a plăcut. Am adorat.

Nu știu cum pot să mi te destăinui. Vreau să îți mărturisesc o idilă neprogramată. Vreau să mă confesez și să-ți spun că, da, am visat și am iubit. Și sunt suficient de matur să recunosc că am făcut o crimă sentimentală.

Mă trezesc dintr-o aventură de vară, plină de viață și dulceață și intru într-o stare latentă, moment în care visez un zâmbet cald și blând, ce se reflectă în sufletul meu. Mă încălzesc cu a ei privire, cu a ei voce mângâietoare, atingerea ei mă trezește, visul devine realitate!

Doamne, ți-am mulțumit pentru multe binefaceri, dar nu am cum să îți răsplătesc pentru ea. Mi-a uns inima cu miere și mi-a căzut cu tronc! Am fost hipnotizat! Un bețiv ce dorește să savureze cel mai plăcut chip creat de Dumnezeu...chipul tău, frumoasa mea.

Of, toamnă insensibilă, de ce îmi faci asta? De ce îmi dai speranțe iar după mi le nărui? Și acum în timp ce îți scriu plâng și îmi înec amarul. Sufăr și nu pot trece peste...nu reușesc.

Frumoasa mea a plecat, și-a luat zborul și nu mai vine. Drag mi-a fost mie și greu îmi este. Răpui, mă sfârșesc de dor, fără nici un ajutor.

Continui să privesc cerul și să îți cer Doamne. Visul meu înapoi...

Săptămâna Sfintei Parascheva

Era și timpul să îți vorbesc despre acest mare eveniment al Bisericii Ortodoxe, și anume, sărbătorirea Sfintei noastre, ocrotitoarea Iașilor, Sfânta Parascheva.

Desigur, multe din informațiile referitoare la hramul Moldovei le-ai accesat probabil cu ajutorul internetului, prin trusturile media sau prin alte mijloace. Însă eu vreau să îți vorbesc deschis. Vreau să îți arăt ce a însemnat pentru sutele de voluntari hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. De fapt, asta am apreciat.

Pelerini închinându-se la racla Sfintei Parascheva, a Sfintei Mariei Magdalena
 și la o părticică din Sfânta Cruce

Mii de pelerini au venit din toate colțurile țării să stea câteva clipe alături de Sfânta și să îi mulțumească. Foarte mulți oameni, cu lacrimi în ochi, înfrigurați și înfometați, mai mult ca siguri și bolnavi, au adus o jertfă Sfintei.

Pelerini închinându-se Sfintei

Pelerini așteptând

În ceea ce mă privește pe mine, pot spune că am fost omul ”bun la toate”. Și nu o iau ca pe o mândrie, ci ca pe un exemplu. Toată lumea angrenată la această manifestare a făcut de toate. De la împărțit iconițe și busuioc pâna la a sta cu ierarhii, protocol de gradul zero. 

Drept e că anul acesta am făcut foarte multe ture de noapte, schimbul 3 le mai numeam, A fost extraordinar. Am fost la colportaj (corturi) și am vândut obiecte de cult pelerinilor, am stat cu pelerinii și le-am împărțit ceai cald și o bucată de pâine. Dimineața mergeam cu ceilalți și făceam aprovizionarea cu cele necesare, mergeam la Sfintele slujbe sau stăteam de vorbă cu credincioșii și jandarmii.

Bineînțeles, ploaia și frigul nu ne-a oprit să stăm pe loc, ci doar ne-a călit puțin. Mi-am reîntânit prietenii de prin toate colțurile tării. Și le mulțumesc. Vă mulțumesc că nu m-ați uitat!

Ceaiul cald și buna dispoziție nu au întârziat să apară!

Zi de hram la Iași! Mii de pelerini au stat la Sfânta Liturghie oficiată pe scena amplasată în fața Mitropoliei...eram și eu pe acolo...

Grupul psaltic Chivotul al Catedralei Mitropolitane din Iași

Îți spun, săptămâna aceasta a fost extraordinară! Am fost cam scump la cuvinte...

Îți mulțumesc!

Mă înclin și vă iubesc!

Octombrie, duminică.

Totul a început așa frumos.

În această dimineață, de duminică, în Iași. M-am trezit cu o bucurie de nedescris, deși obosit, priveam cerul. Încă era întuneric, dar soarele se ridica din plapuma de blocuri și ciment pe care o aveam în față.

Mă pregătesc de toamnă. Da, pentru tine. Și totuși, e duminică. Liniște!

Sunt în tramvai, și mă uit pe geam. Vedeam pe cineva, o domnișoară cochetă ce aștepta, cine știe ce...

Mă trezesc curând în stația de autobuz, așteptând mijlocul de transport. Și meditez. Orașul a revenit la viață, după o noapte agitată de sâmbătă, dar cel mai important, noapte de octombrie.

Mă uit la cer și văd cât de minunat este numele Tău. Mă simt perfect! Inspir adânc aerul rece, savurez peisajul arămiu, totul devine sublim, sofisticat.

Am oftat și m-am bucurat de tot ce înseamnă toamnă.

Nichita Stănescu vroia să îi acopăr inima..cu ceva. Sufletul meu a fost învelit de această zi minunată de duminică, octombrie.

Îți mulțumesc!

Mă înclin și te iubesc!