Trebuie să îți mulțumesc

Scrisoare deschisă către al meu dor

   Îți doresc numai de bine, gând cald și îmbucurător! Doar vreau să îți spun câteva lucruri ce pentru mine reprezintă totul, sau doar frânturi de suflet. Și doar vreau să mă crezi pe cuvânt.

   Mă simt mândru pentru ceea ce sunt! Sufăr de un complex de superioritate și, da, asta mă reprezintă. Și trebuie să îți mulțumesc pentru asta! Am simțit pe propria piele ce înseamnă cu adevărat să fiu un ”eu”. Și îți mulțumesc Doamne pentru că m-ai ocrotit!

   Știu că nu prea am făcut multe, și îți sunt profund îndatorat, însă cu ajutorul tău reușesc, văd asta...

   Trebuie să îți mulțumesc pentru clipele frumoase ce mi le-ai dat să le trăiesc.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru trăirile mele interioare ce m-au făcut sensibil.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru minunatele momente de cumpănă, ce m-au întărit.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru a Ta multă iubire ce se revarsă peste mine.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru că m-ai făcut să mă îndrăgostesc, cu mare foc.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru îngerii Tăi ce stau lângă mine.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru ceea ce sunt, Doamne.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru cei ce îmi sunt alături, pe care i-ai adunat pentru mine.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru timpul tău haric alături de familie, prieteni, dragii sufletului.
   Trebuie să îți mulțumesc pentru că ești cu mine.

Doamne, mulțumesc!

Melancolie

Privesc drăgăstos de la fereastră răsăritul. Gândul meu se ridică către cele mai înalte simțiri. Devin vrăjit de mireasma brumei de dimineață, de cântecul orașului și agitația lui, de lumea mereu ocupată și de frunzele toamnei.

Mereu sunt amorezat de ea, de lucrurile ei roditoare și de falnicele ei șuvițe brunete. Cântarea mea spre tine se îndreaptă, iar toată făptura în ode se desfată. Oh, iubită rază de lumină, ce strălucești din neant și te înghesui să te joci cu fericirea mea, ce ți-am făcut? Mă chinui cu sentimente și cu inimă de poftă. 

Către tine mă închin toamnă tăinuită de feminitate și amor, draga mea bucurie. Fug spre un turn de apărare și caut o călăuză, o mijlocitoare ce dorește să mă ajute. Aduc ca prinos a mea iubire, și aștern sufletul meu pe o tăviță împodobită cu așternut de macrame. 

Dar anotimpul meu fuge și îmi aruncă darul în foc. Inima mea a murit, iar acum stau și suspin.

Inima mi-e plină de a ta ființă

Și-ncotro m-aș duce eu te întâlnesc

Dar tu fugi de mine, nu ai umilința

Mă faci ca să sufăr, ah, și să pătimesc.

Scrisoare către sufletul meu iubit

M-am gândit că te-am neglijat în ultimul timp, chiar dacă am vorbit mai tot timpul. Știi că te iubesc, dar nu cred că ți-am mai spus nicicând. Ești o minune pentru ochii mei și simțirile mele, așa te simt!

Mă rog la tine, mă rog la Bunul meu drag, și mă rog pentru tine, alină-mi nerăbdarea!

Ce substanță ai dragul meu suflet? Nu știu cum să te mai cuprind de atâta dor, nici un pic de gram nu mai am în inimă, toată dragostea mea la tine fuge. Adorm în moartea păcatelor și devin una cu tine, suflete al meu.

Persoana mea dragă, unde te înalți? Ai prins aripi și te ridici de la mine, suflețelul meu cald. 

Vorbesc despre o creație cosmică. Atât de valoros îmi ești...

Unde să te mai caut, dacă nu în rugăciuni și sentiment iubit?!

Vino la mine, hai să stăm puțin de vorbă. Nu te înălța! Am nevoie de tine...

Coboară-te în inima mea și vindecă-o. E bolnavă și nu cred că mai rezist.

Sufletul meu iubit, dă-mi viață veșnică și pe Dumnezeu prin iubire.

Te aștept!

Mă înclin și te iubesc!