vineri, 15 ianuarie 2016

Astăzi nu am chef...

Nu știu dacă ai avut vreodată o zi în care...

...să nu ai chef de nimic. Pur și simplu, o zi ciudată, plină de informații și oboseală.

Cam așa poți denumi o zi premergătoare examenului, liniștea dinaintea furtunii!

Da, totul devine monoton după ce stai și te rogi la Sfântul Curs de enșpe mii de cuvinte (sună mai bine decât 100 de pagini) și îți fierbi creierii acolo, iar după deja începe să se simtă mirosul de ars în camere. Noroc că avem detectoare de fum și ne anunță când trebuie să ieșim afară.



Acum vorbind fără glumă sau pic de sarcasm, perioada aceasta devine pentru mulți tineri cea mai stresantă din cauza examenelor. Și nu mă plâng, că nu am de ce...trebuie să învăț, de asta sunt student! 

Dar îmi place să ironizez toată mascarada formată prin sălile de facultate. Nici nu am început oficial sesiunea și deja am dat jumătate din examene, poftim cultură! Nu mai vreau să spun (de fapt, vreau) că profesorii îți condiționează intrarea în examen pe baza prezențelor acumulate. Pai, stai puțin! Conform unui ROI trebuie să am 50% prezență la cursuri și 75% la seminarii. Bun! Dar ce fac atunci când profesorul nu vine vreo lună la facultate, ajunge într-un final la ore, modifică cum i se pare lui orarul oficial al facultății, îmi predă lecții fără nici un pic de logică, te mai ascultă, iar după ești înștiințat că: Domnul Popa, nu intrați în examen. Aveți patru absențe.

Patru? Când eu am fost prezent în mare parte la facultate (atunci când profesorul nu era). 
Și uite așa se încalcă legea! Poftim! Mulțumit?

Recunosc, poate sunt frustrat, dar chiar nu mai ai chef de nimic după o zi ca asta!

În această perioadă sunt nevoit să meditez la câteva materii, deci nu știu cât de mult am să mai scriu (luna aceasta). Dar vă promit că am să vin cu o surpriză! 

Mult succes oameni buni! 


duminică, 3 ianuarie 2016

Ieșeală de munte - fine de an

Mereu am rămas cu o aromă după sărbătorile de iarnă.

Mă bucur din suflet că am ajuns și în acest an să mai ciocnesc un pahar de șampanie cu prilejul Anului Nou, un moment îmbucurător, plin de speranță și cu un viitor larg deschis inimii noastre. Am trăit un alambic de sentimente și trăiri atunci când artificiile au răsărit și ne-am bătut cu vin spumant. Desigur, cei de la ISU nu au avut aceleași simțiri... (asta a fost una dintre glume...).

Vreau să vă mulțumesc fiecăruia pentru urările frumoase și gândurile îndreptate spre mine. Vă spun că v-am oferit un zâmbet atunci când am primit mesajele. Am avut parte de un revelion ce nu îl voi uita așa ușor, de senzație!

Să vă spun sincer, colegii mei animatori au planificat de mult timp acest eveniment, iar meritul lor este pe deplin! A fost minunat! Chiar dacă zăpada a fost pe ici-colo, stațiunea Durău a înflorit în ochii mei când mi-am văzut prietenii și ne-am veselit cu toții. Mi-am întâlnit o gramadă de prieteni! Pe ”văzute și neprevăzute”.

Armonie, râsete, grătar, Harghita, mima, artificii, șampanie, Grintz, Lovișteanu, Tia-To, recepție, toate acestea reprezintă ”furtuna mea de creier” după trei zile alături de animatori.


Vă îmbrățișez pe toți!